Impreuna cu alte cimitire faimoase din
lume, lucrarea initiata de Stan Ioan Pastras, cimitirul Vesel de la
Sapanta, a fost fost inclus in topul cimitirelor unice din lume. Acesta
este un altfel de cimitir. Aici totul este vesel, iar moartea este luata
sa spunem, "peste picior". Daca în aproape toate culturile lumii,
moartea este un moment solemn si trist, la Sapânta, epitafurile de pe
cruci stârnesc deseori râsete.
Cimitirul Vesel din localitatea Sapânta, judetul Maramures, faimos
pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând
scene din viata si ocupatia persoanelor înhumate. Pe unele cruci exista
chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuante umoristice,
persoanele respective cum ar fi "Crucea cu Soacra", cea mai cunoscuta in
randul turistilor, sau crucea cu "Mort de Moarte fortata"
In 1935, Stan Ioan Patras, pe atunci un sculptor anonim, a cioplit
primul epitaf pe o cruce din cimitir. De atunci, au fost adaugate peste
800 de cruci de stejar care pastreaza sculptate in lemn povestile despre
vietile sapantenilor.
Dupa moartea initiatorului, activitatea a fost continuata de ucenicul
sau Dumitru Pop Tincu, iar in fotografia de mai jos este fratele
continuatorului, Viorel Pop Tincu, pe care il intalniti la casa de
bilete de la intrarea in cimitir. Nu ezitati sa-l intrebati si sa va
indrume spre crucile cele mai hazlii.
Crucile cimitirului sunt realizate din lemn de stejar. În partea
superioara este sculptata o scena din viata decedatului, surprinzând un
moment relevant pentru trecutul acestuia. Sculptura este deseori naiva,
copilareasca din punct de vedere tehnic, dar interesanta si ingenioasa
în context. Sunt surprinse femei torcând, tesând covoare, facând pâine
sau barbati care ara, cânta, etc. Sub acesta sculptura, de obicei, sunt
scrise câteva versuri, având nuante umoristice, în care sunt amintite
persoanele respective.
Toate crucile sunt pictate folosindu-se culori puternice, vii,
vibrante, precum: rosu, verde, galben si alb. Pentru fundal se
utilizeaza un albastru, cunoscut ca “Albastru de Sapânta”.
E greu sa definesti daca la Sapanta te afli intr-un loc vesel sau trist dar cu siguranta merita sa vezi acest Cimitir Vesel.
Se considera ca atitudinea vesela fata de moarte este un vechi obicei
al Dacilor, care credeau ca moartea nu este decât o trecere spre lumea
zeului suprem, Zamolxe, sufletul uman fiind nemuritor. Pentru Daci,
moartea era un prilej de bucurie si nu de tristete.